Daca viata ar avea sens, totul ar fi absurd. Daca arta ar fi facuta pentru a fi rasplatita, si-ar pierde toata valoarea. Cred ca Dumnezeu s-a jucat atunci cand a facut lumea.Cred ca atunci cand creeaza, artistii se joaca. Cu lumini, cu culori, cu umbre, cu idei. Cred ca joaca e cea mai dumnezeiasca insusire pe care omul o poate cultiva. Daca viata ar avea sens, daca am sti cu totii ca avem de parcurs un drum de la A la B, totul ar fi absurd, prostesc si fara nici un farmec. Viata, asa cum e ea, e o imensa gluma cosmica. Si trebuie luata ca atare.
Civilizatia occidentala ne-a invatat sa adunam, sa avem, sa detinem, sa posedam. Am fost invatati ca, daca vrem sa reusim in viata, trebuie sa ajungem cat mai sus, sa avem functii cat mai importante, sa obtinem cat mai multe titluri, sa castigam cat mai multe concursuri, sa fim apreciati si laudati. Sa ne ajungem, intr-un cuvant. In Romania de azi, nimic nu e de mai mare actualitate. Trebuie sa fim “tari”, in orice mod posibil. Si pe parcursul acestei deveniri, am uitat tot ce era mai important. Am uitat sa traim, am uitat sa ne simtim bine, sa vedem lumea din jur frumos, am uitat de joaca, am uitat de arta, de dans, de teatru, de carti si muzica. Cimitirele sunt pline de oameni importanti, de oameni care au murit lasand in urma averi, titluri, ambitii. Ambitia e una dintre cele mai tampite insusiri ale omului. Ambitia incranceneaza si urateste. De aceea ne plac asa mult cainii, deoarece cainii nu au ambitii si nu se incranceneaza, ei se joaca. Daca Dumnezeu ar fi creat viata cu un sens, totul ar fi absurd.
Dumnezeu ne-a lasat pe noi sa-i gasim sensuri vietii, dar noi am reusit sa transformam acest dar intr-un blestem. Dumnezeu ne-a dat liberul-arbitru pentru a descoperi grandoarea vietii, dar noi l-am folosit pentru a transforma viata intr-un calvar si intr-un zbucium neincetat spre titluri, posesiuni si castiguri. Am facut-o mica si urata. Nimic nu e niciodata suficient. Intotdeauna mai e ceva de implinit, o casa mai mare, o masina, un concurs, o haina de firma. Abia dupa ce vom atinge aceste scopuri ne vom fi gasit fericirea. Fericirea nu e niciodata prezenta, ea e intotdeauna in viitor, cand o anumita dorinta se va fi implinit. Dar, surpriza: in momentul in care dorinta se implineste, fericirea nu apare. Apare in schimb dorinta de a implini un alt scop, care cu siguranta ne va face fericiti. Ce gluma buna! Si pe drumul acesta spre implinirea urmatoarei dorinte, suntem in stare sa calcam aproape totul in picioare, prieteni, apropiati, familie, natura, timp liber, joaca. Nu poti fi jucaus pe drumul spre afirmare. Trebuie sa fii serios, incruntat si ambitios. Sa nu te abati de la cale. Cred ca pentru cei mai multi dintre noi viata e un dar prea mare, prea simplu si frumos pentru a putea fi apreciat pentru ceea ce este. Oamenii mari nu se mai joaca, nu mai creeaza, nu mai apreciaza si nu mai au ochi pentru frumos. Nu e niciodata timp pentru asta. Iar drama intervine pentru multi cand e prea tarziu, in momentul in care realizeaza ca poate nu au trait cum ar fi vrut si nu s-au bucurat suficient de cei din jur, de natura, de arta, de faptul ca sunt vii.
La acest inceput de an, va doresc din suflet sa va jucati cat mai mult, sa creati fara nici un scop sau asteptare, sa munciti mai putin si
sa va bucurati mai mult de prieteni, de natura, de spectacolul incredibil din jurul nostru.
Cineva l-a intrebat odata pe Iisus cum trebuie sa fii ca sa intri in rai. Iar Iisus a raspuns ca
trebuie sa fii precum un copil.
Va doresc sa redescoperiti joaca in tot ceea ce faceti, iar copiii nu se joaca niciodata intr-un anumit scop. Joaca e scopul jocului. Pentru mine, joaca e scopul vietii.
Arta & Cultura – Photo Magazine de Harris Wallmen
1 April 2008 la 3:04 pm
Nu inteleg de ce trebuia sa pui un tigan pe imagine. Mai e si urat pe deasupra. Astia reprezinta natura sau ce. Mai dai in kkt de ciori. I rest textul imi place.
19 April 2008 la 3:17 pm
Felicitari pentru articole. Imi plac foarte mult si acesta in mod deosebit. Intr-adevar in ziua de azi gandul e doar la a face ani sau la a deveni cineva. Restul parca a fost uitat. Si ma intreb de multe ori oare pentru ce traiesc unii?As vrea permisiunea ta sa il pot pune si eu pe pagina mea. Sper ca in acest fel sa pot si eu “pune umarul” la incercarea de a schimba un pic din viziunea noastra asupra vietii. O zi buna si…astept cu interes urmatoarele articole.
6 May 2008 la 10:20 pm
Sunt de acord cu ce ai zis, dar din pacate atitudinea asta este insuflata de parinti copiilor de la varste foarte mici, astfel incat majoritatea ajung sa considere ca asa e normal si nici macar nu se mai gandesc la faptul ca viata nu se reduce la a agonisi si a calca pe altii pentru a-ti implini dorintele. De mici copiii sunt invatati sa fie cei mai buni din clasa, sa ia note mai mari decat X sau Y. E bine sa fie invatati cu spiritul de competitie si cu dorinta de a fi buni in ceea ce fac, dar totul cu o limita. Cand deja se ajunge la pedepse sau anumite recompense conditionate de o nota buna, deja nu mai e ok. Si incet-incet, copilul devine adult, iar lupta pt. note bune se transforma in lupta pt. un job mai bun, pentru mai multi bani, pentru un anumit statut social sau pentru o anume persoana… Nu zic ca nu e bine sa iti doresti ceva, sa ai asteptari si ambitia de a reusi ce ti-ai propus, ci doar ca nu totul se reduce la asta.
Intr-adevar, omul cauta fericirea, dar niciodata nu ii e de ajuns ce are. Peste tot in jur si chiar si in cazul meu uneori observ tendintza de a ignora prezentul in ideea ca in felul asta iti “asiguri” viitorul. Dar viitorul nu va fi decat un alt prezent, la timpul lui, cand din nou va interveni dorinta de asigurare a “viitorului”. Vad multi oameni care castiga o gramada de bani, dar nu au timp sa-i cheltuiasca, iar in putinul timp liber abia apuca sa doarma. Sincer, eu chiar nu mi-as dori asa ceva. Pentru mine implinirea profesionala nu inseamna o functie de conducere, de exemplu. Intr-adevar, aduce cu ea o gramada de bani, dar aduce si foarte multe responsabilitati, stres, care pana la urma iti vor dauna pe termen lung, asta daca tot te gandesti la “viitor”. Cel mai important nu e cum esti privit de ceilalti in functie de ce ai strans, de ce titulatura are job-ul tau, sau peste cate persoane a fost nevoie sa calci ca sa ajungi acolo, cea mai importanta e persoana ta, dar nu intr-un mod egoist. E bine din cand in cand sa te bucuri de orice chestie aparent neinsemnata, daca reusesti sa faci asta o sa te simti mult mai bine. Un sms primit de la persoana iubita, o zi insorita dupa o saptamana de ploaie, doi batrani care merg de mana prin parc, toate astea chiar nu merita ignorate, pentru ca au puterea de a te face sa zambesti, de a te face sa uiti de suparari si de a-ti face intreaga zi.
Societatea n-o sa se schimbe, traim intr-o societate de consum, evolutia si “civilizatia” ne obliga oarecum sa gandim asa, dar daca reusesti sa vezi si dincolo de dorinta asta de a avea si sa te bucuri si de lucrurile marunte, eu zic ca e foarte bine.
29 May 2008 la 3:03 pm
Daca esti Monica Dobre de la Sc 28 din Bucuresti, atunci te astept la Bals! Mariana Vaduva
2 June 2008 la 7:51 pm
wtf???
daca nu aveam ambitie cand eram mici nu ajungeam sa ne jucam ca eram tinuti in casa din cauza boacanelor, din cauza ambitiei de a ne juca…si cainii wtf? nu au ambitie ?? nu te aiuitat niciodata la o bataie intre caine ce fac cainii sa si bucure stapanii…ce crezi ca au ei de fac asta…???
ce usor e sa clasificam..ce usor e sa ne scuzam..ce usor e sa criticam pe altii..in loc sa ne vedem de viata noastra..nu ar fi mai bine decat sa-i criticam si sa spunem ce facem noi sa facem ceva prin care ei sa observe si sa ne critice sau sa vb despre noi…???
joaca te cu tine cu viata ta cu ei dar nu incerca sa i skimbi pe altii ca nu vei reusii…maibine ai griji de tine!!
nb!
13 June 2008 la 9:28 pm
este parerea ta ,dar o impartasesti prin impunere am sentimentul?
20 August 2008 la 4:35 pm
frumos
21 August 2008 la 12:25 am
Ce ti se pare cel mai frumos Ibi?
31 March 2009 la 6:44 pm
Iti recomand cartea Arta de a reusi in viata de Dale Carnegie in versiunea integrala, o poti gasi la http://www.edituraelf.home.ro/Carte_diversa.html si comanda la email: edituraelf@yahoo.com. O carte minunata!
14 September 2009 la 9:27 pm
Occidentul se indreapta spre o alta directie, a schimbat macazul iar lucrurile ce se demareaza acum in occidentul indepartat cred ca ne sunt daunatoare, noua ca popor roman. In Romania inca mai gasesc omenie, inca gasesti o mana de ajutor intre straini. Chiar daca ne-am pierdut suveranitatea cu noua impartire a lumii respectiv Uniunea Europeana si Uniunea Nord Americana, in Romania… oamenii inca se pot numi oameni pentru ca nu exista atat de multa ura si rasism intre etniile care traiesc in Romania. In schimb in Statele Unite acest a da o mana de ajutor unui om pe care nu-l cunosti este de ignorat. Avem o tara minunata, si am ajuns asa cum am ajuns cu rufe la uscat atarnate pe la balcoanele blocurilor gri din cauza ceausismului care a demarat a o urbanizare fortata la vremea respectiva. Dar asta incepe sa dispara si va mai dura destul de mult. Sunt si parti bune in occident; acolo esti apreciat pentru ceea ce esti, pentru tot ce ai obtinuit prin fortele proprii.