Uneori am impresia ca imi pun constient un val apoi incep sa pasesc usor intr-un prezent indefinit si real , incercand a-mi asculta simtirea .Pasesc pe un drum cateodata cumplit urcand neincetat , lovindu-ma de pietre ascutite, infruntand crengile ce-mi soptesc ademenitor definitia vietii, simtindu-mi piciorele inghetate de apele miscatoare ale cuvintelor pline de promisiuni..
Acel drum insa ma duce mereu la tine.Imi imaginez viata noastra ca un drum, drumul unui cerc , bine definit , unindu-ne diametrul fiintei , intalnidu-ne candva in acel punct .Merg si infrunt drumul si obosesc dar ma ridic intotdeauna cu aripi mult mai mari si mult mai albe decat in trecut.Cercul insa invartindu-ne in viata ma obliga sa imi dau uneori valul jos , sa iti intalnesc privirea ce imi reda renasterea sufletului.Privesc apoi trecutul, drumul pe care l-am strabat pana in acel moment.
Am invatat, am inteles…
Am strabatut vai verzi , un verde crud atat de minunat , vai cu apa de un albastru pur in care lucesc pietre de diferite forme , etaland stralucirea incomensurabila a inimii din munte.Codrii traind intr-o pace dulce ascultand bataile vantului ce ii saruta cu picaturi cristaline din raurile curgatoare ale infinitului.Privesc catre tine si as vrea sa inteleg pe deplin de ce nu ai urcat langa mine,privesc apoi in viitor si vad un drum spre varf , nedeslusit insa.
Aleg din nou valul, jucandu-ma in viata, lasandu-mi lacrimile sa-mi vindece ranile drumului trecut ,facand primul meu pas pe noul drum.
Si am sa te chem, si am sa te- alung, si am sa te caut , si am sa fug, si am sa uit!
Iar tu ai sa-mi amintesti mereu in acel punc al cercului trait si netrait ca te iubesc.
Comentarii Recente