Este o zi in care aleg sa ma ascund printre pernele moi imbratisata de un cearceas , si-mi privesc in fiecare colt al camerei trairile ultimelor saptamani de pana acum.
Am avut ocazia sa strabat mai multe tari anul acesta spre deosebire de vacanta trecuta si ma simt, contrar asteptarilor, putin obosita.
Privind acum amintirile, ca un critic absolut ce ma consider, in realitatea mea bineinteles, afirm cu speranta ca noi suntem cei de la care trebuie sa invatam, asa putem evolua , fiind proprii invatatori traind in tara dorita!
Pe fiecare bucata de pamant peste care am trecut , prin fiecare delimitare a mintii umane , aceiasi oameni ca si mine, afirmau in gluma sau in serios ca pana si cerul este mai albastru decat acelas cer sub care traim aici pe pamantul denumit Romania.
Ma gandesc , discut cu mine pentru a nu jigni :
Cand te-ai nascut roman si ajungi sa spui, sa crezi ca ei, românii sunt ultimul popor, murdari si lenesi, mincinosi si ignoranti, traind dupa principii jalnice manjite de ipocrizie inseamna ca eu , eu sunt la fel . Fara nici un dar sa nu , eu ca român afirm toate cele enumerate mai sus , eu reprezint ceea ce prezint.
Afirmatiile emise ,modul in care sunt ele prezentate, reflecta intotdeauna respectul fata de propia persoana, constat in fiecare zi ca este de asemenea egal cu respectul fata de persoanele din jur , fata de viata in toate formele ei.
Oare cum ai ajuns tu , om de vezi defectele poporului tau cu mult mai des decat iti admiti si-ti respecti originea?
Oare cum esti tu de fapt?
Ieri am vrut sa traiesc intr-o perspectiva a peisajului din Rai. M-am urcat in masina si am zburat spre manastirea Crasna.
O manastire in mijloc de munte, cu calugari ce vorbesc despre tehnologia 3G si pilde existentiale in aceeasi franza , cu zambetul pe chip si glume insufletite.
Ii povesteam calugarului Mihail despre impresia lasata de catre aceiasi oameni ca si mine denumiti insa straini, ” dupa vorba dupa port”.
Strabatand calea povestirii , am cazut in capcana comparatiei.
S-a uitat la mine si a zambit.
M-a intrebat totusi in semn de ajutor daca imi pot da seama ce se ascunde in spatele unei perfectiuni social- umane.
Cuvantul social , in acea clipa m-a plesnit cu putere.
Ii vorbisem de asfaltul samponat de curatenia uluitoare a strazilor , de betonul drumului printre porumbul din camp, si am uitat, din nou, ca fiecare padure are vreascurile sale.
Nu m-am gandit pana acum ca acele vreascuri insa exista cu un scop. Avem nevoie de caldura , de focul ce ne mentine in caldura , sanatosi pentru a creste..
Vreascurile fiecarei tari exista si poate vor continua sa existe insa privite din alt punct de vedere , exista pentru a ne face un bine.Cu siguranta noi invatam si crestem datorita lor.
Ne impiedicam de ele iar zgarieturile facute ne dor atat de mult atunci cand nu le intelegem sensul incat ne marcheaza , ne opresc din drumul judecatii.Uneori ne trezim alteori alegem sa ne plangem existenta in continuare.
Putem intelege sau putem sa ramanem in inconstieta realitate fiind la randul nostru vreascuri in alte situatii , oamenilor de langa noi.( este bine, este rau? )
Stiu ca toti suntem la fel in esenta, si fiecare om, popor isi dezvolta anumite trasaturi de caracter insa balanta ramane echilibrata, mereu.
Avem un pamant frumos si tari si oameni minunati traind printre aceeasi clorofila.
Momentan m-am nascut romanca si-mi place al naibii de mult si cu siguranta m-am nascut om ceea ce ma indeamna spre jocul de a fi .
Alegerile de dupa a fi imi apartin cu certitudine , insa in acord deplin cu respectul de sine si al existentei in toate formele sale.
Am fost rugata sa atasez aceasta melodie :
Comentarii Recente